Această rubrică este lansată despre tinerii basarabeni plecaţi peste hotare la muncă sau studii, pentru care Europa sau viaţa peste Ocean este o şansă demnă de a fi apreciată şi urmată. Această secţiune are rolul de a încuraja şi de a oferi exemple de tărie morală a tinerilor care urmăreşte să scoată în evidenţă schimbările pozitive care se petrec în lupta contra corupţiei şi a incompetenţei, sugerând în acest fel că este posibil ca “o singură persoană să schimbe ceva.” Au plecat nu pentru că au fugit de greu, ci pentru că au avut şansa vieţii lor, la unii fiind destul de spinoasă, cu ramificaţii, rupturi, dar care, în toate cazurile, au un sfîrşit onorant : un loc de muncă în oficii de prestigiu europene sau de pe continentul american.
Pentru ei totul este posibilitate, tot ce şi-au propus se transformă în echivalentul acţiune.
În bună parte altruişti pînă în măduva oaselor cum se spune pe la noi, se conduc în acţiunile lor de valori şi principii. Nu putem să nu explicăm în cîteva rînduri aceste rînduri şi motivul pentru care i-am selectat pentru rubrica noastră.
Selectarea a fost executată fără careva discernămînt. Adică, să fie “de-al nostru”, cu vîrstă de pînă la 30 ani, angajat peste hotare în oficii sau studii universitare de excelenţă şi care nu munceşte “la negru”. Nişte critici, cărora le-am expus intenţia de a prezenta aceşti tineri, mi-au “sugerat” că va fi un eşec pornirea mea, pentru că “ai noştri” sunt mai buni decît europenii, aşa că nu mai avem ce discuta, nu mai este loc de promovare de vreme ce şi-au găsit un loc bun oriunde numai nu la noi acasă. O fi şi ăsta un adevăr, dar să nu uităm că de cele mai multe ori tinerii noştri, veniţi de la studii de peste hotare se ciocnesc la angajare de refuzul că «deşi au studii europene, nu cunosc realitatea de la noi, legislaţia noastră diferă de cea internaţională », etc. Nu se recunoaşte corupţia, salariile simbolice şi mizere oferite în dependenţă de calitatea profesională, ci «de situaţia de la noi».
Se numeşte Cornelia Tihon, cîntă la 18 instrumente populare aerofone, dintre care nici naiul, nici fluierul, nici tilinca, ocarina sau cavalul nu mai au secrete pentru ea. Cantă la fel de bine la oricare dintre ele, plus la iorgafon, tiuga cu două picioare, fluierele gemene, la tutora, "un fluier mai mic care are la un capat un maţ de porc" sau drîmba - "un fluier fără dop".
Printre achiziţiile ei se numără peste 60 diplome la diferite concursuri din Ţară. Sub contract de management cu Fundaţia PHOENIX realizează:
- lansarea primului album personal ( cu prelucrări de teme folclorice, interpretate la instrumente tradiţionale, în orchestraţii actuale: house. club’in); un turneu european in cadrul caravanei “Miss Diaspora”- Italia, Germania, Austria, Belgia (cu finală în Festivalul “Callatis 2005”, Mangalia); participarea cu succes (Locul 2 ) la Festivalul MAMAIA /FOLCLOR – august 2005; recital în seara finală (folclor) a Festivalului CERBUL DE AUR 2005; recital în seara folclorică pe scena Festivalului ‘’G. ENESCU’’- septembrie 2005; Participarea la Festivalul WORLD MUSIC din Stara Zagora/Bularia (3-7 octombrie 2005) cu un experiment foarte apreciat (live performance with Gojira &Kosak – electro DJ); Multiple recitaluri folk alături de Raluca (ex- Angel) şi Elena (ex-Hora) sau folclorice – împreuna cu orchestra Botgros (Chisinau), “Ciuleandra” (Pitesti); În perioada 16-19 martie 2006 a performat zilnic timp de o jumătate de ora în incinta Muzeului de artă Africană din Capetowne/ Africa de Sud – reprezentînd România la cel mai mare festival de folclor mondial.
1.De ce ai vrut sã studiezi „afară”?
În acel moment în Moldova (unde , de altfel se studia – ca întotdeauna – foarte serios ) nu se întrevedeau posibilităţi de afirmare artistică; nici măcar de exercitare a meseriei de interpret, nu doar promovarea era deficitară. Stiam sigur ca asta vreau să fac şi, evident, voiam să fiu şi auzită/văzută.
2. Ce diferenţe te-au frapat?
Dincolo de « agitaţie, aglomeraţie - în general în societatea bucureşteană », în şcoala din România trebuie să remarc o oarecare superficialitate a tratării studiului. Eu mi-am dorit foarte mult să studiez cu profesorul Ion Negură şi de aceea am făcut de 2 ori clasa a VI -a (mai întîi la LIceul « Dinu Lipatti » şi apoi la « George Enescu »). Aveam doar 10 ani cînd am venit în Bucureşti; nu aveam bursă, locuinţă şi mi-a fost destul de greu, dar am considerat că merită efortul.
3.Ce ţi-a plăcut mai mult acolo unde ai studiat?
Eu prelungesc studiul cît se poate. De la 5 ani (cînd tatăl meu – profesor de istorie) mi-a pus în mînă primul fluier, de cînd mă scol şi pînă mă culc cînt – clasic, jazz, folclor, orice - la nai preponderent, dar şi la unul din celelalte 18 instrumente aerofone pe care le-am achiziţonat de la diferiţi meşteri populari. Deci orele de şcoală sunt doar o parte din studiul meu care înseamnă şi lucru individual, şi «îndrumat» de maestrul Gheorghe Zamfir şi repetiţii/ înregistrări/ concerte în diferite formule artistice: Raluca /Angel (folk-pop), Harry Tavitian & Orient Express (etno-jazz), Gojira & Kosak (electro). Acum pregătesc alături de trupa K1 şi Felicia Filip un spectacol etno-simfonic pentru un turneu de 15 zile în Austria, Belgia, Franţa, Germania, Italia , Spania. Ca să răspund la întrebare, cel mai mult îmi place aici că «e nevoie de ce ştiu şi vreau eu să fac».
4.Ai colegi care s-au întors? Colegi care au rămas?
Da, am avut la început o colegă care n-a rezistat şi s-a întors la Chişinau (nu ştiu dacă din cauza şcolii sau …). În general, cei care decid să vină aici fac toate eforturile să reziste.
5.Dacă te-ai întoarce la momentul plecării, ai mai pleca?
Dacă aş fi la fel de mică, dar aş putea cîntări greutăţile, nu. De altfel, acum ştiu că şi în Moldova s-au schimbat în bine multe lucruri din punct de vedere al receptării artistice. Dar cum sunt mare şi am pretenţii/ aşteptări şi mai mari…
Gheorghe ŞOVA
