sâmbătă, 6 iunie 2009
Un strop, o lacrima, un dor...
A murit Andrei Vartic. Dincolo de datele biografice, dincolo de realizările sale cunoscute, Andrei Vartic a fost o părticică pentru Asociaţia "Alianţa între generaţii". Ultimele luni din viaţa lui le-am trăit în suferinţa ce îl însoţea. Era angajatul nostru, consultantul nostru.
Era acel strop de încredere ce ne însoţea în paşii ce i-am urmat sau mai sunt pe cale de a fi realizate. Marii paşi făcuţi sau pe cale de a fi făcuţi erau cîntăriţi de aprecierea lui Andrei Vartic. Trebuia să spună "Binee", ca să subînţelegem că direcţia generală, intenţiile asociaţiei sunt de mare importanţă.
Era acea lacrimă care spăla ruşinea cu care se acoperea acest popor ticăloşit, înrobit, dar care a preferat să aleagă prin propria voinţă mizeria.
Va ramîne ca un dor, un cîntec. Pentru că a iubit libertatea în toate împrejurările.
Cu o verticalitate intelectuală de invidiat, a fost un bărbat emoţional şi sentimmental. De asta a putut să se manifeste plenar în domeniile relevante. În ultimile luni de viaţă era un avid de muncă, de scris. Simţea că nu are timp să le aştearnă pe toate, simţea că vor rămîne lucruri nescrise şi nespuse. Ştim că ultimele eseuri au fost scrise în sala de reanimare, într-o suferinţă chinuitoare. Dar mai rămîn nepublicate schiţe, teze, notiţe, care vor deveni ulterior baza unor analize fundamentale ale vieţii şi activităţii sale.
Vom simti lipsa acestui strop, acestei lacrimi, acestui dor.
Adio, Andrei!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu